Leonardo Da Vinci

În perioada 11 octombrie 07 noiembrie 2010 s-a desfăşurat în două ţări, Spania şi Portugalia, pe două fluxuri diferite (11 – 24 octombrie şi 25 – 7 noiembrie), Programul  de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii, o componentă Leonardo da Vinci, cu tema  „Metode de (re)integrare a elevilor proveniţi din alte sisteme de învăţământ”. Au participat în total 20 de cadre didactice din mai multe şcoli săcelene.

Program Educational Portugalia
Din liceul nostru au participat: Sîrbu Marcela, Bâlbâie Cezarina, Ivan Gabriela și Munteanu Nicolae.

Ca participanţi la fluxul din Portugalia am beneficiat de un program impecabil pentru a înţelege sistemul educaţional portughez. Am fost în regiunea nordică, în Arcos de Valdevez  (aproximativ 12000 de locuitori după spusele ghidului portughez ), un superb orăşel plin de istorie. Escola Profissional de Alto Lima, cum se numeşte gazda, este o şcoală ce pregăteşte elevi în diferite meserii cerute pe piaţa muncii. Are trei filiale, în trei oraşe diferite (Arcos de Valdevez, Ponte de Lima şi Ponte de Barca), la pe o distanţă de până la 30 de km cu un număr de 480 de elevi (pe cele trei şcoli) şi este condusă de un manager, om de afaceri, nu profesor. Foarte bine dotată, are surse diferite de finanţare: 60% din fonduri europene, 20% din fonduri locale şi 20% din contracte cu agenţii economici, fiind o şcoală privată. Banii sunt însă publici, elevii nu plătesc nimic, dimpotrivă primesc decontări la cărţi, transport, masă etc. De remarcat sistemul educaţional portughez, unde din aprox. 96 de şcoli profesionale la nivelul Portugaliei, 91 sunt private.

Impresionant a fost  Liceul Teoretic  public (de stat) din zonă (oraşul Vila Verde). Elevii intrau pe bază de cartelă electronică, printr-un sistem cu bare ca la metrou.

Siguranţa elevilor este un standard nediscutabil. Toate şcolile au acelaşi tip de împrejmuire metalică, un gard de vreo 2,5 metri, cu pază la poartă. Liceul cu aprox. 1300 de elevi, construit în 1988 urma… să fie demolat, fiind considerat cu o infrastructură veche. Liceul primise în fapt 30 milioane de euro de la guvern, fonduri europene, pentru  a se reconstrui din temelii, inclusiv o sală nouă de sport. De menţionat că nu şcolile fac proiecte pentru atragerea de fonduri, ci specialiştii din guvern. În general am rămas impresionaţi de puternica absorbţie a fondurilor structurale: şcoli, piscine, parcuri, baze sportive, autostrăzi, centre culturale, muzee etc, toate construite din fonduri europene nerambursabile. La acest capitol (şi nu numai) România nu este în urmă cum se zice, este pe nicăieri. Să mai precizăm că un profesor debutant are 1200 de euro iar preţurile sunt comparabile cu cele din România? Că nu li s-a tăiat 25% din salariu, ci doar se preconizează ca salariile peste 1500 euro să fie diminuate cu 5%?

Conform temei propuse, am întâlnit la Liceul Teoretic o elevă din Republica Moldova, la moderna Şcoală Profesională din Vila Verde (construită în 2003, unde simpatica d-nă director adjunct a fost un ghid ireproşabil),  un elev din România (Vaslui), iar în Epralima de Alto Lima, filiala din Ponte de Barca, o elevă din Canada. Integrarea lor se făcea prin acordarea unei atenţii deosebite, existând în unele cazuri un singur profesor pe fiecare disciplină care se ocupa aparte de elevul provenit din alt sistem pentru ca acesta să  se adapteze şi  să se integreze în cultura şi civilizaţia portugheză.

Concluzia noastră e simplă: deşi un profesor debutant are 150 de euro, la noi se învaţă mai mult şi mai bine. Întrebarea chinuitoare rămâne la nivel ontologic: la ce ne foloseşte?

Noi, ca profesori, avem programe, suntem deschişi formărilor continue, ne perfecţionăm, dar nu avem putere de decizie. Schimbările majore se fac totuşi de sus în jos şi necesită investiţii financiare  serioase, strategii şi viziuni pe zeci sau chiar sute de ani înainte. Şi o politică responsabilă. Tot Occidentul a înţeles importanţa educaţiei şi o tratează ca atare.

 

Prof. Nicolae Munteanu