Odată cu prima duminică de Advent începe Anul Bisericesc la catolici şi protestanţi. Denumirea provine de la latinescul „adventus” care înseamnă venire. Papa Grigore cel Mare a redus perioada Adventului de la şapte la patru săptămâni simbolizând cei 4000 de ani pe care omenirea a trebuit să-i aştepte până la venirea Mântuitorului.

Copiii aşteaptă cele patru săptămâni ale Adventului cu mare nerăbdare, nu numai pentru că ele culminează cu darurile găsite sub pomul de Crăciun în Noaptea de Ajun, ci pentru că pot descoperi zilnic câte o mică surpriză în aşa-numitul calendar de Advent – Adventskalender. Gerhard Lang l-a inventat cu exact un secol în urmă. Începând din anul 1920 el cuprinde 24 de uşiţe, în spatele cărora se ascunde fie un mic desen, fie o micuţă ciocolată sau alte dulciuri.
Un alt obicei al perioadei este Cununa din brad – Adventskranz – în care sunt fixate patru lumânări şi care este împodobită  cu panglici, globuri şi alte ornamente. Lumânările simbolizează lumina adusă pe pământ de Iisus Mântuitorul, fiind aşadar un simbol al speranţei. Prima Cunună de Advent a fost introdusă în Biserică, în anul 1839, de către teologul protestant Johann Hinrich Wichern.
Elevii claselor I C şi a II-a C, îndrumaţi de doamnele învăţătoare Máthé Izabella şi Balázs Rita, au realizat coroniţe de Advent şi au sărbătorit alături de părinţi.