Cunoaşteţi voi acel sentiment de suspans, plin de patos, dinaintea unei excursii? Acelaşi lucru a fost simţit şi de noi înaintea excursiei de pe 9 noiembrie la Praid-Sovata. Deja de la primele ore ale dimineţii, când ziua se îngâna cu noaptea,   nerăbdători să pornim într-o aventură, elevi din toate clasele ne închipuiam cum avea să fie prima excursie din acest an. Dar surpriză : mai plecăm sau… nu mai plecăm? Din motive tehnice autocarele s-au lăsat aşteptate. Pe locuri, fiţi gata şi-am pornit!  Ziua se anunţa minunată, soare, căldură… mai mult în sufletele noastre.

Prima oprire a fost la cetatea țărănească Rupea, care  este unul dintre cele mai bine conservate și restaurate vestigii arheologice de pe teritoriul judeţului Braşov, construită pe un masiv de bazalt, în formă de melc. Pe drum, domnul profesor de geografie Teodoroiu Cristi ne-a ţinut o lecţie de geografie mai neobişnuită, iar domnul profesor Tănase, ne-a oferit informaţii referitoare la locurile străbătute,  şi nu numai:  ne-a alcătuit chiar şi o mică pagină de expresii utile în zonă (iată câteva: „ jo reggelt kivanok, jo napot kivanok, jo estet kivanok, szeretlek“).

            Printre explicaţii teoretice şi acorduri de chitară, autocarul ne-a purtat pe drumul şerpuit spre Salina de la Praid, situată în  judeţul Harghita din bazinul munţilor Gurghiului.  Cuprinsă în Dealul Sării, salina formează triunghiul Praid – Ocna de Jos – Ocna de Sus. După ce am coborât cele 245 de trepte, am ajuns  la 120 de metri sub pământ , unde am asaltat cu toţii mesele de ping-pong, toboganul gonflabil (atât de adorat de copiii mici şi mari!) şi magazinul de suveniruri. Mai apoi am avut de urcat alte 178 de trepte pentru a ieşi din nou la lumina soarelui.

Drumul nostru a continuat – de data asta nu la fel de şerpuit – spre Sovata, care este un oraş din județul Mureş, situat pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confluența cu râul Sovata. Am explorat împrejurimile Lacului Ursu, unde noi, chitariştii, am lăsat să răsune acorduri ruginite ca frunzele uscate pe care păşeam.

Ajunşi în Sighişoara, am urcat din nou multe trepte. Deja era întuneric, parcă totul era învăluit într-un mister profund, sinistru.  În curtea cetăţii, un aer medieval . Îţi puteai imagina cavaleri galopând, trăsuri şi soldaţi….  atmosferă plăcută, întunecată, romantică sau poate nu… În orice caz, o experienţă demonstrativă a istoriei româneşti.  Au urmat, apoi,  acele multe scări din curtea cetăţii, găsirea cu succes a autocarelor şi… “inventarul“ din autocar : „ Ăla e? Ăla a ajuns?  Unde sunt restul? Unde sunt eu?”

Dezamăgiţi pentru că excursia s-a terminat oarecum pe neaşteptate, ne-am împăcat cu acest gând şi am promis,( nu-i aşa?) că vom participa şi la alte evenimente organizate atât de frumos!

Dar ce poate fi mai grăitor, decât comentariile autentice ale elevilor participanţi:

Ce părere ai despre excursia la salină? Cum te-ai simţit în excursie?

“În excursie mi-au plăcut pereţii imenşi de cristal din salină, apa limpede a Lacului Ursu din Sovata, măiestria Cetăţii Sighişoara şi atmosfera din autocar.” (Clara Grama, V A)

 “Fain, pentru că am râs mult şi am cântat cu colegii din autocar “ ( Ştefania Ţeposu, XI B ).

“Am învăţat lucruri interesante despre formarea salinelor, despre structura geologică… multe lucruri interesante”. (Bianca Maria Dumitru,  X A)

“A fost o excursie în care ne-am simţit cu toţii bine, elevi şi profesori laolaltă” ( Andrei Florea, X B)

“A fost super distractivă! Profesorii s-au comportat foarte fain cu noi, ne-am simţit liberi. O excursie funny!“ ( Claudiu Ponci, IX B )

“Cred că mie cel mai mult mi-a plăcut atmosfera veselă din autocar, mereu am avut câte ceva de făcut: am jucat mima, am cântat… nu am stat niciodată locului.” (Daniela Bogdan VIII B)

Edward Farcas (cl. X B) şi Claudiu Gabriel Ponci (cl. IX B)

Profesori coordonatori: Daniela Dănciulescu şi Elena Bucurenciu

                                                          Profesor coordonator excursie: Ionuţ Tănase